Sighisoara - perioada timpurie

Documentar Sighişoara este menţionată pentru prima dată în anul 1280 sub denominaţia Castrum Sex, pentru ca la nici două decenii (1298) distanţă să fie amintită şi cu denominaţia germană de Schespurch ( mai târziu transformat în Schäßburg). În anul 1367 este amintită documentar şi sub denominaţia maghiară de Seguzwar. Numele românesc al oraşului este atestat în scris pentru prima dată în anul 1435. Forma „Sighişoara” a pătruns în vocabularul toponimic al limbii române pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”, „cetatea Segheş”. Întemeierea cetăţii de către coloniştii saşi, considerată de către istorici ca având un plan hexagonal neregulat, este consemnată în cronicile secolului al XVII-lea, iar conform acestora evenimentul ar fi avut loc în 1191 ori în 1198.

Arealul actualului oraş prezintă însă mai vechi urme de locuire, căci conform spuselor specialiştilor locuirea, cu mici întreruperi, depăşesşte o perioadă de 4000 de ani. Pe cuprinsul municipiului, dar şi în apropierea sa fiind atestate arheologic o aşezare din epoca bronzului, două aşezări dacice din epoca fierului, un castru roman pentru paza drumului, o aşezare a daco-romanilor şi a protoromânilor.

Adevărata naşterea a bijuteriei arhitectonice sighişorene o datorăm însă, coloniştilor saşi. Din a doua jumătate a secolului al XII-lea, regii Ungariei, pentru o reuşită în stabilirea lor pe meleaguri transilvane, aduc colonişti germani în tot sudul Transilvaniei, ei urmând să asigure frontiera cu statul de la sud de Carpaţii Meridionali. Saşii, căci despre ei este vorba, întemeiază lângă apa pârâului Saes (Shaas) o aşezare iniţial rurală. Localitatea va împrumuta denumirea pârâului pe care a fost construită.

Istoricii, pe baza datelor arheologice, dar şi pe baza lacunarelor mărturii scrise, se presupune că la începutul secolului al XIII-lea aşezarea ar fi avut deja o mică fortificaţie, amplasată pe platoul superior al Dealului Cetăţii. Aceasta ar fi fost distrusă de invazia tătară din anii 1241-1242, iar mai apoi reconstruită. Noua fortificaţie este cea care intră pe scena istorică, în anul 1280, sub numele de Castrum Sex. Tot în această perioadă, în conformitate cu politica religioasă expansivă a regatului apostolic maghiar, pe platoul inferior al Dealului Cetăţii se stabilesc două ordine călugareşti: dominicani în anul 1298, ei atestând documentar localitatea ca sediu al mănăstirii Schespurch, şi ordinul franciscan.