Sibiu - sec. XVI - XX
Instaurarea principatului, odată cu victoria Reformei în Transilvania, înseamnă mult pentru Sibiu în toate planurile vieţii de zi cu zi. Deşi îşi pierde din poziţia politică, în favoarea Albei-Iulii, câştigă în continuare în plan economic şi cultural. O serie de inovaţii tehnice îşi găsesc locul în peisajul sibian al acelor vremuri. Astfel, în 1528 se deschide prima tiparniţă din Transilvania. Ea a fost înfiinţată de Theobaldus Griffius din Reullngen, Filip Moldoveanu şi Lucas Trapoidner. Şase ani mai târziu, în anul 1534 se pune în funcţiune prima moara de hârtie din ţara. Demn de remarcat este şi faptul că, la Sibiu, este tipărită în 1544 prima carte în limba română, Catehismul Lutheran.
Trecerea sub stăpânirea Habsburgică, odată cu anul 1692, şi creşterea influenţei austriece în zonă determină ascensiunea comunităţii sibiene, ea redevind capitala de necontestat a Transilvaniei pentru un secol. Prosperitatea economică a acestei perioade se reflectă cu prisosinţă în domeniul cultural. Remarcăm astfel că în anul 1788 va lua naştere la Sibiu primul teatru din Transilvania . El a fost înfiinţat de către Marlin Hochmelsler. Un an mai târziu, în 1789, militantul pentru iluminarea românilor din Transilvania, loan Piuariu Molnar editează prima gazeta românească „Foaie româneasca pentru economie”.
Din punct de vedere arhitectural Sibiul renaşte, cea mai importantă realizare a acestei perioade este fără îndoială Palatul Brukenthal (numit astfel după numele guvernatorului Samuel von Brukenthal, jurist de profesie şi mare colecţionar de artă, colecţia sa stând la baza actualului Muzeu Brukenthal).
În 1761 Sibiul, apoi Raşinariul, devine sediul primului episcop administrator al eparhiei ortodoxe din Transilvania după apariţia Bisericii Unite cu Roma. În 1786 sub conducerea lui Dimitrie Eustatievici se organizează cursurile teologico-pedagogice la Sibiu unde se vor pregăti dascăli si preoţi români.
În timpul revoluţiei din Transilvania (1848-1849), Sibiul joacă un rol important, determinant. În această urbe s-a aflat sediul Comitetului Naţional Român cunoscut în istoriografie şi sub numele de Comitetul de Pacificaţiune. Aşadar aici, la Sibiu, s-au întrunit reprezentanţii cei mai de seamă ai românimii transilvane, dintre care îi amintim pe: Simion Bărnuţiu, Axente Sever, August Triboniu Laurian, şi Avram Iancu. După revoluţia paşoptistă, Sibiul se impune ca şi cel mai important centru naţional, politic şi cultural din Transilvania. Activitatea culturală se diversifică în deplin acord cu evoluţia din plan european. Sibiul se erijează într-un veritabil centru de răspândire al ştiinţei. Existenţa bibliotecilor, a muzeului, la care se adaugă şi activitatea celor două societăţi ştiinţifice săseşti: „Societatea pentru cercetarea Transilvaniei” şi „Societatea Transilvană de ştiinţe naturale”, ele fiind foruri ştiinţifico-academice editau şi publicaţii de specialitate, au stimulat interesul intelectualităţii româneşti pentru emanciparea socială şi naţională prin cultura, prin iluminare, urmându-se în acest sens drumul deschis de către corifeii Şcolii Ardelene.
Dieta românească de la Sibiu (1863-1864), acest for decizional, în care pentru prima dată în istoria Transilvaniei în Dietă intră un număr foarte mare de deputaţi români, îşi desfăşoară lucrările în această localitate. Atunci a fost votată „legea asupra egalei îndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale cu a celorlalte naţionalităţi şi confesiuni”, precum şi „legea privind folosirea limbii române în administraţie, pe bază de egalitate cu cea maghiară şi germană”.
Evoluţia ulterioară a evenimentelor, respectiv instaurarea dualismului austro-ungar, a blocat punerea aplicare a acestor măsuri egalitare pentru naţiunea cu cea mai mare pondere numerică din Transilvania, cea română.
Sibiul devine mai apoi şi sediul Partidului Naţional Român din Transilvania şi Ungaria. Sfârşitul secolului a fost reprezentativ pentru epoca memorandistă, etapa definitorie şi hotărâtoare în mişcarea de emancipare naţional-politică a românilor transilvăneni. În oraşul de pe Cibin a fost elaborat şi tipărit textul cunoscutului memoriu politic, Memorandul. Pe aceiaşi linie naţională a apărut tot aici şi primul cotidian politic românesc, în 1884” numit „Tribuna”.
Planul politic a fost întreţinut de o puternică dezvoltare a vieţii economico-financiare. Astfel, alături de instituţiile financiar-bancare săşeşti, cu op mai veche tradiţie, în 1871 este fondată Banca Albina. Activitatea desfăşurată de către ea va deveni cel mai reprezentativ reper economic pentru românii din monarhia austro-ungară. În definitiv, ea era cea mai puternică bancă românească, dar şi o veritabilă bancă naţională pentru români.
Meritele de necontestat ale Sibiului în lupta de emancipare culturală şi naţională a românilor transilvăneni va fi recunoscut prin desemnarea sa la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, drept sediu al viitorului guvern românesc provincial reprezentat prin Consiliul Dirigent. După Marea Unire din 1918, Sibiul prin institutiile găzduite şi prin activitatea desfaşurată pe meleagurile sale a fost pentru o perioadă, destul de scurtă cei drept, adevărata capitală a Transilvaniei.
Perioada interbelică a însemnat pentru Sibiu o liniştitoare evoluţie atât în plan economic, dar şi în cel social şi cultural. Ascensiunea sa va fi stopată de către izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial, iar mai apoi de către instaurarea regimului comunist. Acesta din urmă va modifica esenţial aspectul oraşului, nereuşind însă, cu toată strădania sa, să şteargă splendidele urme arhitecturale ale epocilor de glorie sibiană. El a rămas şi în această perioadă un vârf de lance economic şi cultural per ansamblul României.
Sibiul, cronolgic vorbind, reuşeste ca în decembrie 1989 să devină al doilea oraş liber din România, după Timişoara, dar înaintea Bucureştiului. După anii ultimului deceniul al mileniului trecut, Sibiul revine la o expansivă viaţă economică şi culturală, graţie avântului luat în aceste domenii, ca un corolar al eforturilor, ea este desemnată a devenii în anul 2007 capitala culturală a Europei.