Sibiu - perioada medievala
Descoperiri justificative în istoria multmilenară a Sibiului s-au făcut tot în cartierul Guşterita. Însă urmele materiale ale prezenţei romane în Sibiu au fost dublate de cele din toponimică.Astfel, din această perioadă ne parvine denumirea de Cibiniensis / Cibinium, de unde derivă numele oraşului şi numele râului ce trece prin oraş (Cibin).
În Evul Mediu timpuriu, istoria acestor locuri devine mai proximă şi mai interesantă şi, de asemenea, mai bogată în evenimente. Secolele IX-X, înseamnă pentru această zonă momentul de cucerire teritorială de către ungurii şi de integrare în Regatul maghiar. Pătrunderea vecinilor de la vest s-a ciocnit de rezistenţa organizaţiilor politice prestatale ale românilor, însă aceasta nu a impiedicat cucerirea.
Regii maghiari, în scopul apărării pământurilor regale de numeroasele atacuri potenţiale sau reale venite dinspre vecinii de la răsărit şi sud de Carpaţi, au optat pentru colonizare centrului, estului şi sudului Transilvaniei cu populaţii germanice. Colonizarea sudului Transilvaniei cu saşi a început pe vremea regelui Geza al II-lea (1141-1162), cea mai intens colonizată zona a fost însăşi zona pe care se extinde azi Sibiului. Secolul al XIII-lea înseamnă în plan politic recunoaşterea voievodatului Transilvaniei. Parte integrantă a acestuia era şi zona Sibiului. Anul 1224, an în care regele Andrei al II-lea (1205-1235) a dat, aşa-numita, „Bula de Aur” a fost întemeiat legal şi atestat ca atare comitatul Sibiu. Acesta era condus de un comite, numit de rege şi avea reşedinţa la Sibiu.
Oraşul apare în in 1191 într-o bulă emisă de Papa Caelestin al III-lea sub vechea denominaţie preluată din latină de Cibinium şi având rolul de centru administrativ şi politic. Prima atestare documentară sub denominaţia de Hermannstadt datează din anul 1223, însă există şi menţiuni ale numelui Villa Hermanni. În anul 1241 a fost atacat, cucerit şi, în parte distrus de hoardele mongole.
Anul 1366 însemnă pentru extrem de mult pentru Sibiu, începând cu această dată Sibiu devine oraş. Acest fapt este o rezultantă normală a evoluţiei aşezării, Sibiul fiind pe tot parcursul acestui secol un înfloritor centru meşteşugăresc (având 19 bresle), comercial şi mult mai multă vreme cea mai importantă cetate transilvană.
Provincia Sibiului, cuprinzând cele zece scaune împreună cu districtele Braşov şi Bistrita, şi ele beneficiare ale unei infuzii de populaţie germanică (saşi şi secui) au format între 1486-1487, până în anul 1876, Obştea saşilor, Universitas Saxorum. Această unitate politică, administrativă şi judecătorească a tuturor comunităţilor săseşti de pe pământul crăiesc devin beneficiare ale privilegiilor oferite de stăpânire. În fruntea acesteia se afla comitele saşilor care era şi jude regal al Sibiului.
Odată cu 1323, apar primele însemne heraldice ale stemei sibiene simbolizând şi atestând dreptul de judecată, iar în anul 1401 are loc prima menţionare documentară a denumirii Hermannstadt.
Prima jumătate a secolului al XV-lea este destul de solicitantă pentru zona Transilvaniei propriu-zise. Atacurile turceşti din anii 1437, 1438 şi 1442 se lovesc de rezistenţa locuitorilor Sibiului. Efectul imediat al acestor pericole determină ca principalele oraşe şi a multe sate transilvane să îşi pună problema ridicării unor construcţii fortificate, cu ziduri întărite din piatră şi cărămidă, în care, în caz de pericol, populaţia şi o parte a bunurilor acestora să se poată pune la adăpost. Pornindu-se din acest punct vom asista pe ansamblul Transilvaniei, dar mai ales în zona Univesităţii Saxorum la un amplu proces de fortificare, apărând noi cetăţi întărite, în timp ce cele mai vechi vor fi consolidate, extinse şi întărite. Tot în această perioadă şi oarecum ca o directă rezultantă în plan economic apare, în anul 1456, şi Monetăria cetăţii. Tot la capitolul inovaţii, punem în dreptul acestui secol apariţia uneia dintre primele farmacii de pe teritoriul României, ea fiind consemnată documentar odată cu anul 1494.