Turnul Sfatului

Turnul Sfatului, considerat a fi simbolul oraşului Sibiu, îşi face intrarea pe scena istorică în anul 1370. În acele vremuri, spun documente, el era adosat clădirii unde se aduna „sfatul oraşului”, de unde i se trage de altfel şi numele pe care îl poartă şi astăzi. Ca şi majoritatea celorlalte turnuri, şi acesta a făcut parte, iniţial, ca turn de fortificaţie din cea de a doua incintă de fortificaţii a oraşului. Se presupune astfel că, în faza primă a existenţei sale, el nu ar fi depăşit nivelul a patru etaje. În 1586 se prabuseste ca urmare al unui cutremur omorând, spun sursele istorice, pe pictorul Johann David, cel care lucra la decorarea bolţii sale. Normal că, fiind un punct într-un sistem defensiv, el va fi reclădit. Doi ani mai târziu, în 1588 turnul a fost reclădit, iar parterul şi etajele sale superioare, vizibile privitorului şi azi, aparţin acestei faze constructive. Dacă în configuraţia zidărie nu se va mai intervenii major din această perioadă, asupra acoperişului se va opera o serie de modificări. Astfel că el va apărea, rând pe rând, în mai multe forme. Astfel de la forma iniţială piramidală se va trece la cea înaltă, flancată de patru turnuleţe (foişoare), ajungându-se într-un final la actuala formă ce datează din anul 1826.

Turnul pe lângă rolul său strict militar, dar mai ales după ce acest scop va deveni desuet, va acoperi o largă gamă de întrebuinţări. Aşadar, el a fost fie depozit de cereale, fie „turn de pompieri” (loc pentru semnalarea şi supravegherea incendiilor), fie de închisoare sau chiar de muzeu de ştiinţe naturale, aşa cum apare el pe la jumătatea secolului al XVIII-lea. Secolul al XX-lea îl prinde în ipostaza de spaţiu expoziţional, muzeistic, în interiorul său fiind expusă o colecţie de arme medievale, dar şi de loc de panoramă. Din el privitorul poate să îşi proiecteze o viziune asupra orasului istoric, echivalentă cu o privire de la nivelul şapte al unui bloc, dar îi oferă turistului de de a admira mecanismul ceasului aflat un nivel mai jos.