Piata Mica

Piaţa Mică, deşi poartă denumirea de mică, ea nu este cu nimic mai prejos, cel puţin din punct de vedere al obiectivelor turistice, ca Piaţa Mare. Ea păstrează o multitudine de clădiri medievale, multe dintre ele aflate aproape de stadiul iniţial constructiv, aproape de forma lor originală. Fără doar şi poate, ea se constituie într-un obligatoriu periplu pentru orice vizitator al Sibiului.

Cunoscută în documentele medievale sub numele de circulus parvus, ea era în definitv ceea ce numim azi cu termeni moderni un cartier mucitoresc, deoarece aici îşi găseau locul doar case de locuit şi numeroase ateliere ale meşteşugarilor sibieni.

Piaţa este conectată de restul oraşului vechi printr-un sistem de tuneluri înguste de un farmec deosebit şi prin intermediul unor fermecătoare străduţe pietruite. Astfel de legături se fac între ea şi Piaţa Mare şi Piaţa Huet. Iar prin Strada Ocnei se deschide principala poartă de legătură spre Oraşul de Jos şi porneşte din piaţa pe sub Podul Minciunilor, împărţind discret piaţa în două părţi.

Pe latura de sud a pieţei se afla Biserica Catolică şi Turnul Sfatului. Latura estică a pieţei este formată dintr-o suită de clădiri medievale dominate de stilul gotic cu faţade dominate de ogive. Toate aceste edificii sunt declarate monumente istorice de interes naţional. Piaţa Mică găzduieşte şi Muzeul farmaciei, el funcţionând într-o clădire datată ca fiind construită în anul 1568. Aici a funcţionat, se pare, prima farmacie din România.

Latura de nord este dominată de Casa Artelor, Casa Luxemburg şi de o serie de clădiri aparţinătoare ca stil constructiv şi istoric epocii moderne (secolul XIX). De pildă, la numărul 11, unde avem o clădire în stil eclectic, construită în anul 1867. Ea este azi folosită ca şi sediu pentru Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder. La următorul număr, 12 se găseşte Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sugerus.