Biserica Evanghelica

Biserica Evanghelică, ce domină cu masivitatea sa Piaţa Huet, este una dintre cele mai impresionante edificii din Sibiu. Ea a fost clădită în secolul al XIV-lea pe locul amplasamentul unei mai vechi biserici romanice de secol XII. Până la a se ajunge la ceea ce putem admira noi astăzi clădirea ecleziastică trece printr-o suită de etape constructive. În anul 1471 sunt amintite documentar primele lucrări de transformare a edificiului. În anul 1488 i-a fost adosată o capelă. Observabilă azi prin rămăşiţele sale ce formează peretele vestic.

Turnul Sfatului

Turnul Sfatului, considerat a fi simbolul oraşului Sibiu, îşi face intrarea pe scena istorică în anul 1370. În acele vremuri, spun documente, el era adosat clădirii unde se aduna „sfatul oraşului”, de unde i se trage de altfel şi numele pe care îl poartă şi astăzi. Ca şi majoritatea celorlalte turnuri, şi acesta a făcut parte, iniţial, ca turn de fortificaţie din cea de a doua incintă de fortificaţii a oraşului. Se presupune astfel că, în faza primă a existenţei sale, el nu ar fi depăşit nivelul a patru etaje. În 1586 se prabuseste ca urmare al unui cutremur omorând, spun sursele istorice, pe pictorul Johann David, cel care lucra la decorarea bolţii sale. Normal că, fiind un punct într-un sistem defensiv, el va fi reclădit. Doi ani mai târziu, în 1588 turnul a fost reclădit, iar parterul şi etajele sale superioare, vizibile privitorului şi azi, aparţin acestei faze constructive. Dacă în configuraţia zidărie nu se va mai intervenii major din această perioadă, asupra acoperişului se va opera o serie de modificări. Astfel că el va apărea, rând pe rând, în mai multe forme. Astfel de la forma iniţială piramidală se va trece la cea înaltă, flancată de patru turnuleţe (foişoare), ajungându-se într-un final la actuala formă ce datează din anul 1826.

Piata Mica

Piaţa Mică, deşi poartă denumirea de mică, ea nu este cu nimic mai prejos, cel puţin din punct de vedere al obiectivelor turistice, ca Piaţa Mare. Ea păstrează o multitudine de clădiri medievale, multe dintre ele aflate aproape de stadiul iniţial constructiv, aproape de forma lor originală. Fără doar şi poate, ea se constituie într-un obligatoriu periplu pentru orice vizitator al Sibiului.

Piata Mare

Piaţa Mare a fost prima dată atestată documentar în anul 1411. În cadrul unui document emis în aceea vreme, ea figura ca şi piaţă de cereale. Dezvoltarea urbanistică a Sibiului din secolul al XVI-lea, determină o nouă reaşezare a centrului localităţii, astfel că vechea piaţa agricolă devine centrul vechii cetăţi. În zilele noastre ea rămâne centrul istoric al Sibiului şi emblema municipiului de pe Cibin. Timp de sute de ani a fost denumită, rînd pe rînd, Grosser Ring, sau Grosser Platz. În perioada interbelică a fost botezată Piaţa Regele Ferdinand, iar în timpul comuniştilor, ea este botezată ca fiind Piaţa Republicii. Odată cu anul 1990, intrându-se într-o anumită normalitate, ea revine la denumirea originală, cea care de altfel a consacrat-o.

Podul Minciunilor

Podul Minciunilor, fără îndoială este un alt element arhitectural cu care Sibiu se identifică. În definitiv, deşi este oarecum lipsit de istorie, în sensul unei vieţi destul de scurte comparativ cu celelalte lemente de raportare al Sibiul istoric, este vorba despre primul pod din fier forjat din Romania. El a fost construit în anul 1859 de către fabrica Fredericus Hütte. Lipsa unei istorii grele în anii este suplinită în cazul acestui monument de legenda care planează asupra sa, legendă care i-a dat şi numele. Conform acestei credinţe, dacă cineva spune un neadevăr în timp ce se află pe el, podul se va prabuşi.

Dacă legenda este mai puţin credibilă, un adevăr este evident, podul este un loc asupra căruia planează o vrajă romantică şi, normal, un popas obligatoriu pentru îndragostiţi.