Castelul

Dintre fortificaţiile prezente în Mediaş, cele mai vechi sunt grupate în ansamblul situat în centrul oraşului pe o colină ce domină Piaţa Regele Ferdinand şi sunt cunoscute sub numele de

“Castelul”. Prima incintă cu un traseu eliptic a fost definitivată în prima jumătate a secolului al XV-lea. Partea iniţială a zidului este construită din piatră, ceea ce implicit pledează pentru o vechime mai mare. Înainte ca fortificaţia să primească amploarea cunoscută, s-a trecut la realizarea unei a doua incinte din cărămidă, prevăzută în exterior cu un şanţ cu apă.

Potrivit proiectului de fortificare realizat de inginerul militar Giovanni Morando Visconti observăm faptul că între cele două incinte, în sud, a fost construită primăria, iar în nordul şi sudul celei de a doua incinte au fost amplasate la un moment dat rondele semicirculare de artilerie. De asemenea, atât în partea de sud cât şi cea din nord a incintei exterioare a fost realizat câte un cavalier. În cursul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, prin construcţia mai multor clădiri pe traseul celor două incinte, s-a ajuns la situaţia existentă şi azi, prin care, deşi fortificaţiile exterioare au fost foarte afectate, se mai păstrează însemnate porţiuni ale zidului interior dar şi cele cinci turnuri de apărare.

Turnul Clopotelor este situat pe latura de vest a fortificaţiei, având de la data ridicării sale, rolul de turn de poartă. Construcţie prismatică, cu un plan uşor trapezoidal, Turnul se înalţă pe şapte niveluri, ultimul etaj fiind format dintr-o elegantă galerie exterioară din lemn, în interiorul căreia sunt plasate clopotele bisericii. Deasupra se ridică acoperişul înalt, piramidal. În interiorul turnului, accesul spre nivelurile superioare se realizează prin scări de lemn, cu excepţia spaţiului dintre primele două etaje unde a fost construita în interiorul zidului o scară de piatră. Apărarea turnului se efectua prin intermediul meterezelor înguste de la etajele al IV-lea şi al VI-lea, precum şi de la nivelul drumului de strajă de la ultimul etaj.

Turnul Şcolii este situat în partea de nord-vest a incintei, înglobat în clădirea şcolii construite în anul 1713. Azi, el mai conservă doar primele niveluri, părţile superioare fiind demolate în secolul al XIX-lea. Spre deosebire de Turnul Clopotelor, Turnul Şcolii era un turn de flancare construit cu trei laturi în exteriorul zidului sub forma unei prisme de plan rectangular. Două turnuri aproape identice sunt plasate în nord-estul şi sudul incintei. Întărirea suplimentară a laturii de nord se impunea datorită faptului că aici terenul nu oferea protecţia naturală a pantei existente în vest şi mai ales, în sud.

Turnul Funarilor (Frânghierilor), numit astfel după breasla care îi asigura apărarea, este asemănător cu Turnul Şcolii, însă cu o suprafaţă mai mare, având şapte niveluri. Zidurile sunt străpunse de metereze înalte şi înguste, iar ultimul nivel, scos în rezalit, se sprijină pe o friză de console între care se află guri de aruncare. Deasupra, de jur împrejur, în grosimea zidului se deschideau ferestre de tragere pentru arme de foc, apoi urma acoperişul piramidal. În interior, primele trei niveluri au fost boltite, iar următoarele erau despărţite prin planşee de lemn. Alte două clădiri au fost alăturate turnului în secolul al XVIII-lea, una dintre acestea fiind şi vechea şcoală.

Casa natală a lui Stephan Ludwig Roth mărgineşte înspre est Turnul Funarilor.Este casa în care a locuit unul dintre marii revoluţionari medieşeni, prieten al românilor, condamnat la moarte si executat de revolutionarii unguri, la Cluj (1849). Casa memorială păstrează obiecte care i-au aparţinut acestuia.

Turnul Mariei, este un turn interior cu părţile inferioare realizate din piatră, ce apăra partea sud-estică a fortificaţiei. Elevaţia este simplă, tipică unei construcţii de apărare, cu o uşă de acces, arcuită în partea superioară, situată la nivelul parterului deservită de un pachet de trepte.

Înspre est de turn se află fosta casa parohială formată din trei case unificate. La nivelul inferior al turnului, folosit în cursul evului mediu drept capelă, se păstrează fresce (restaurate în anul 2005) reprezentând pe un perete o Coborâre de pe cruce, iar pe boltă Mielul cu stindardul, având de jur împrejur simbolurile celor patru evanghelişti.

Turnul Croitorilor se află pe latura sudică a incintei şi este tot un turn de flancare deosebindu-se de cel anterior prin forma mai alungită a gurilor de aruncare şi prin lipsa ferestrelor de tragere de deasupra acestora. Apar şi aici, pe trei niveluri, metereze dreptunghiulare înalte, mai puţin înguste decât în cazul Turnului Funarilor.

În curtea castelului se pătrunde şi printr-o amplă scară acoperită, construcţie ce datează din anul 1803, accesul făcându-se din Piaţa Ferdinand. Dintr-una din podestele scărilor se poate accede într-un coridor acoperit ce adăposteşte accesul la subsolul castelului. Aici trei încăperi de mici dimensiuni, prevăzute cu nişe, au fost folosite în cursul evului mediu drept închisoare, unde potrivit tradiţiei a fost deţinut Vlad Ţepeş în drumul său spre detenţia de lungă durată din cetatea Budei.