Donjonul

Reşedinţa iniţială cuprindea prima incintă, un edificiu patrulater de sub capela actuală. Se presupune ca exista probabil un donjon iniţial din care s-au ridicat numai fundaţiile, fiind repede abandonat. Donjonul actual a fost ridicat în jurul anului 1272 şi are o formă dreptunghiulară. A fost numit şi Turnul Siegfried, iar grosimea zidurilor lui ajunge la un metru. La început avea numai 14 m înălţime, dar a fost ridicat ulterior la 20 m. La parter se afla o pivniţă boltită în semicilindru.

Aceeaşi boltă semicilindrică o întâlnim şi la primul etaj, la celelalte nivele ea fiind inlocuită cu tavanul. Tot la primul etaj, pe peretele de vest, a fost amplasat şi un şemineu, iar în săpătură au fost descoperite şi fragmente de cahle. O dată cu lucrările de restaurare conduse între 1962-1964 a fost descoperit ancadramentul bipartit al unei ferestre, cu câte trei lobi în fiecare dintre cele două părţi, care indică o fază gotică timpurie, poate din a doua jumătate a secolului al XIII-lea.

În jurul donjonului a fost construită o incintă ovală cu un turn spre sud şi cu un turn poartă la nord, iar în jurul curtinei a fost săpat un şanţ de apă. Fortificaţia de la Câlnic este astăzi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Se presupune că mâna de lucru era locală, de vreme ce în anul 1291, pe când se făceau lucrări de restaurare la catedrala din Alba Iulia, trei dulgheri saşi din împrejurimi au construit căpriorii noului acoperiş.