Despre orasul Brasov
Braşovul, unul dintre cele mai importante si vechi oraşe ale româniei, este atestat documentar încă din 1234 când apărea în catalogul Ninivensis sub numele de Corona. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, este confirmat drept centru administrativ şi eclesiastic al Ţării Bârsei (Corona, Kronstadt, Brasso), "oraş liber regal", unul dintre centrele economice şi culturale ale Transilvaniei. La începuturi, burgul era concentrat în jurul pieţei principale şi al bisericii parohiale, Biserica Sfânta Maria, cunoscută ca Biserica Neagră, reconstruită începând cu anul 1383. Încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea Cetatea avea două artere principale, Strada Mănăstirii şi Strada Porţii. Aşezarea era împărţită în patru cartiere, Portica (spre sud-est), Corpus Christi (spre sud-vest), Petri (spre nord est) şi Catharina (spre nord-vest). În afara Cetăţii existau totodata trei suburbii.
"Braşovul Vechi" s-a dezvoltat în jurul bisericii Sf. Bartolomeu, înglobând aşezarea de lângă dealul Sf. Martin (zona strazilor Lunga si De Mijloc). Spre est, cartierul Blumana (zona strazilor Cuza Voda, Eroilor, 15 noiembrie, Castanilor si Colina Universitatii), cu capela Sf. Barbara, era locuit in principal de secui; aici se afla si leprozeria, mentionata documentar in 1413. Spre sud-vest se afla vechiul cartier romanesc al Scheilor Brasovului. Tot în această perioada se dezvoltă şi sistemul de fortificaţii al oraşului. Cucerit în anu 1421, Braşovul rămâne fără consiliu, întreg corpul diplomatic fiind dus în robie. 12 ani mai târziu, incursiunea otomană va fi oprită datorită refacerii acestui sistem de apărare.
În perioada evului mediu, Braşovul se remarcă prin cultivarea ştiinţelor, după cum nota îm 1548 şi marele umanist si reformator sas Johannes Honterus (1498-1549) intr-o scrisoare adresata lui Sebastian Munster, profesor al Universitatii din Basel. Prestigiul scolii si bibliotecii infiintate de Honterus in 1541 - Studium Coronense - avea sa atraga elevi din toata Transilvania, Ungaria, Germania si Olanda. Johannes Honterus a introdus reforma religioasa la sasii din Tara Barsei, iar in 1547 Dieta Principatului accepta religia luterana ca una dintre cele patru religii oficiale admise in Transilvania.
Casele patriciatului urban reflecta stilul Renasterii, majoritatea lor fiind construite in secolul al XVI-lea. Cladirile apartin tipologiei central-europene cu front stradal ingust ocupat integral si dezvoltare in adâncime prin adaugarea succesiva de incaperi. Accesul in curte se facea printr-un gang. La parter existau portice cu arcade pe stâlpi de piatra profilata. Acestea au fost puse in evidenta de lucrarile de restaurare la casa Negustorilor sau la casele Closius - Hiemesch - Giesel. Insemnarile din epoca vorbesc despre faţadele caselor "zugrăvite în culorile cameleonului", picturi figurative împodobind chiar şi zidurile de incintă, turnurile şi porţile Cetăţii.
Între 1639 şi 1641, fortificaţiile Braşovului sunt amplificate în partea de nord a oraşului cu mai multe randuri de curtine şi şanţuri de apărare. Lucrările la sistemul defensiv se vor încheia abia în anul 1646, odată cu finalizarea bastionului Aurarilor. În 1689, cel mai devastator incendiu din istoria Braşovului afectează majoritatea construcţiilor importante din Cetate. Refacerea orasului se va face cu greutate, reconstruirea cladirilor dărâmate făcându-se în concordanţă cu noile stiluri ale epocii: baroc, rococo, clasic.
Astfel, cel mai reprezentativ edificiu baroc, Biserica romano-catolica Sfinţii Petru şi Pavel, este construit între 1776-1782. Fortificaţiile medievale, devenite anacronice, sunt lăsate în paragina. Câştigă în schimb însemnătate Cetatuia de pe Dealul Straja, al cărei sistem defensiv este adus la zi de imperiali. In 1737 Piaţa Sfatului este pavata cu piatră. În 1736 se construieşte şi o şosea spre Ţara Românească prin pasul Timiş. În această perioada Braşovul ramâne un oraş meşteşugăresc, aici existând peste 1227 de ateliere.
Între 1784 si 1787 este construita Biserica ortodoxă Sfânta Treime de pe actuala Strada George Bariţiu din daniile bogate ale negustorilor români, greci, şi ale boierilor Brâncoveni, Vacăreşti, şi Mavrocordat din Ţara Românească, aflaţi in pribegie la Braşov. Un secol mai târziu, va lua fiinţă Casina română ca loc de întâlnire pentru negustori. Printre membrii săi de vază figurau şi elita intelectuală şi culturală românească a Braşovului precum întemeietorii "Gazetei de Transilvania" - George Bariţiu, Iacob şi Andrei Mureşianu. Prosperii negustori romani stabiliti in Cetate cumpăra case vechi săseşti sau îşi construiesc reşedinţe impozante în stilurile epocii. Curentul dominant in arhitectura Braşovului din această perioadă este neoclasicismul.
Odată cu transformarea Braşovului dintr-un oraş medieval într-unul modern, s-au demarat şi operaţiunile de dărâmare a fortificaţiilor care a început în anul 1857. Vechile şanţuri de apărare, iazurile şi bălţile au fost umplute, s-au ridicat clădiri publice şi administrative, şcoli, cazărmi şi vile, s-au amenajat parcuri şi promenade.